- înţelégere
- s. f., g.-d. art. înţelégerii; pl. înţelégeri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înţelégere
Look at other dictionaries:
înţelegere — ÎNŢELÉGERE, înţelegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) înţelege şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Pricepere, iscusinţă, inteligenţă, raţiune. 2. Bunăvoinţă, compasiune faţă de situaţia (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială,… … Dicționar Român
acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… … Dicționar Român
armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… … Dicționar Român
convenţie — CONVÉNŢIE, convenţii, s.f. 1. Înţelegere, acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaţionale. ♦ (În artă) Înţelegere… … Dicționar Român
împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… … Dicționar Român
concert — CONCÉRT, concerte, s.n. 1. Executare în public a unor opere muzicale. ♦ Piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii şi prin caracterul ei … Dicționar Român
concordie — CONCÓRDIE, s.f. (Rar) Înţelegere; armonie. – Din lat. concordia. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 Concordie ≠ discordie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONCÓRDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace,… … Dicționar Român
conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… … Dicționar Român
neînţelegere — NEÎNŢELÉGERE, neînţelegeri, s.f. Faptul de a nu (se) înţelege, lipsă de înţelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. – Ne + înţelegere.… … Dicționar Român
